Jurnal din Maroc 15-23 februarie 2023
A venit timpul ca ghidul prahovean Cristi Minculescu să plece către o nouă destinaţie, „luând“ cu el şi faimosul jurnal de călătorie, unul prin care ne poartă şi pe noi pe tărâmuri care nu se sunt la îndemână. Fie din cauză de timp, financiară, din motive fizice etc. Marocul, poarta de intrare în Africa, este ţara unde Cristi se află pentru o săptămână şi de unde ne va împărtăşi experienţa ascensiunii, pe timp de iarnă, pe Munţii Atlas, dar ne va duce şi prin satele berbere sau printre dunele de nisip sau prin tumultosul Marrakech. Şi pentru că Marocul este o ţară cu de toate, Cristi are în plan să ne prezinte şi imaginea Atlanticului, din portul Essaouira. O călătorie care se anunţă a fi fascinantă, colorată, antitetică şi atipică… Aşadar, să pornim, alături de Cristi, în aventura din Maroc!
Curioși? Citește cum a fost ZIUA 1 AICI
Citește cum a fost ZIUA 2 AICI
Citește cum a fost ZIUA 3 AICI
Citește cum a fost ZIUA 4 AICI
Citește cum a fost ZIUA 5 AICI
Citește cum a fost ZIUA 6 AICI
Citetșe cum a fost ZIUA 7 AICI
Citește cum a fost ZIUA 8 AICI
Citește cum a fost ULTIMA ZI AICI
Jurnal de calatorie – Olimp, octombrie 2021
Jurnal de Calatorie – Ada Brutaru – Olimp, octombrie 2021
De ani de zile „asteptam” sa ma simt suficient de pregatita fizic si (mai ales) sa gasesc timpul necesar pentru o expeditie montana – asta pentru ca in economia timpului unei familii cu doi copii scolari, job si catel, nu prea mai ramane loc de proiecte personale.
Ma uitam cu admiratie la toti prietenii mei care urca munti si ramaneam la stadiul gandului care nici nu-ti da pace dar fata de care nici nu faci ceva concret pentru a-l transpune in plan si mai apoi planul in actiune.
Monte Rosa 2020
A venit ziua cea mare și putem în sfarșit pleca spre Italia, in Monte Rosa, via Milano.
După ce am trecut de “baia de mulțime” din aeroport, iată-ne in avion.
La Bergamo, (căci acolo am aterizat) am sărit repede în autobuz, și la 9.30 eram deja in Milano și facem reunirea găupului. Este înorat, dar înca nu ploua. Dupa câteva întarzieri de tren și legături pierdute, la 17 suntem in camping, în Alagna Valsesia. Pe la ora 8 au ajuns si “francezii” noștri din Maramures Steli si Viorel, pentru sedinta tehnica.
Povestea completă aici
Povesti din Maroc
Jurnal de Calatorie – Roxana Toader 16-23 septembrie
Ziua 1
…Bagajul mi l-am facut remarcabil de rapid si, ma minunam singura, cat de complet si de potrivit cu greutatea si dimensiunile maxime pentru zbor, bifand si lista de must have “publicata” de ghizii romani, cu cateva zile inainte. E adevarat ca il facusem in gand de cateva ori, neavand nici o clipa libera, pana in ultima dupa-amiaza dinaintea zborului, sa adun, cat de cat, una-alta. E adevarat ca si experienta
impachetatului si urcatului pe munte conteaza, dar si pronia cereasca, care nu mai avea ce sa faca cu mine la ora aia, decat sa ma ajute. Vorbeam peste zi cu Lavinia si Emma – viitoarele mele colege de camera, pe grupul de whatsapp intitulat, ce sa zic, simplu – “La Camile 2021”, ca nici una nu s-a apucat de bagaj si era deja ora 4 pm, tot pe seara a ramas, ca nu mai pridideste fiecare cu treaba pentru serviciu – sigur ca azi, mai mult ca oricand, tuturor le trebuie de toate, ca aproape nu mai putem articula cuvintele nici in cap, daramite in vorbirea libera, de suprasolicitare (serviciu, casa, copii), deci, probabil, se anunta o expeditie memorabila!
Intreaga poveste a primei zile aici
Ziua 2 – Prima zi de ascensiune
Pietris, lespezi, stanci. Mers constant, atentie la fiecare pas, efort dozat, abc-ul
trackerului gospodar. Ca pe nici un alt munte pana acum, la fiecare aproape 500 m
pe altitudine (si aproximativ 2 ore de mers), avem cate un punct de aprovizionare:
apa, suc de portocale din cele mai dulci de pe Pamant (“Si ai vazut ce naspa arata?
Sunt mici, prafuite, decolorate, zici ca-s ultimele cazaturi de la Obor, imi zice
Emma), suveniruri. Vanzatorul ambulant are un adapost de lut, un pat turnat dintruna
cu adapostul, asternut cu o patura (da, groasa), un petec de curat pentru blidul
in care mananca si o vatra pentru foc.
Ziua 3 – Noaptea varfului
Terenul este pacatos, ne lasa si nu ne lasa sa inaintam: pietris prin crevase, stanci neprietenoase, dar si bolovani rotunjiti, pentru adapost. Ne strecuram in zigzag, cat pentru siguranta, cat pentru abordarea cat mai eficienta a rampei. E greu, da, e greu, sa respir, sa nu las ameteala si greata sa fure din putere, din moment, din bucurie, din reusita, sa nu le las sa domine. Continui sa reglez capul, stomacul si picioarele din respir. E greu, da, ai dreptate. Imi vin in minte cuvintele psalmistului: “Mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat”. Hm, de obicei adevarul e nemilos, iar dreptatea seamana cearta. Cand om vedea pe judecatorul care da citire adevarului cu mila si aplica dreptatea cu pace? Am dreptate ca e greu, dar pe munte degeaba ai dreptate, daca vrei sa devii una cu el. La fel ca si cu viata. Ce sa cauti cu dreptatea prin viata, ce copilarie…
Contiunarea povestii zilei a III-a …
Ziua 4 Deep into Morocco
Am visat ca am mai fost aici ; nu e un déjà vu, e un vis din aceasta viata, am visat intr-o noapte, ca toti oamenii normali, ca eram aici….Satele sunt mai aproape de sosea si pare ca sunt mai lesne de observat, insa e doar o iluzie, caci imi scapa fixarii si intelegerii tot ca inainte, raman tainice, nepatrunse, imposibil de stapanit. Intre sate – un taran berber isi mana animalul, scutere cu copii mici si foarte mici, prinsi de adulti, palcuri de curmali, livezi de maslini si argan, trei fete imbrobodite fac drumul intre doua case pustii.
Continuarea povestii zilei a IV-a ……
Ziua 5. Sahara
Nu mai incape, decat o singura solutie: e clar ca o sa-mi fie un dor crunt de intreaga experienta a acestor zile, asa ca voi privi si voi trai totul, cu toti ochii deschisi, ma voi uita in ochii si la corpul sau eteric de vis (un soi de Luceafar e visul asta al meu!), il voi urmari cum se intampla pana la cel mai mic detaliu si apoi pleaca, stiindu-l implinit, si prin mine, lasand orice resentiment si regret sa alunece pe langa mine, prin mine, ca sa aflu apoi cine am ramas. Acolo am simtit ca m-am cunoscut intru totul, ca fiinta mea si-a atins expansiunea maxima. Desi infinit, Universul se temina in noaptea asta bucuros la cerul noptii, ca o piele nevazuta, fina, subtire, nevralgica, dar elastica si imortala, pe care aproape ca o atingeam cu buricele degetelor, resimtind-o pe toata pielea mea, si totusi ramanand departe. Inchid ochii fara lacrimi si privesc in interior; “tot raul spre bine”, imi spun si transform otrava in apa vie: golul si nostalgia devin in inima mea modestie si recunostinta, durerea dorului – bucuria ca macar a existat si-mi vine in minte “litania impotriva fricii”, cu care Frank isi incepe, ca o concluzie, celebrul sau roman spiritual:
I must not fear (inlocuiesc/ adaug eu sorrow).
Fear is the mind killer……….
Ziua 6. Inapoi…
Din nou senzatia de ireal: ce e cu corturile astea? unde sunt? e inca noapte, cat e ceasul? A, ceasul, noi aici, pe dune, nu l-am mai pus sa sune… Am fost de acord sa ne trezim foarte devreme, pentru rasarit. Suntem chemati sa ne strangem bagajele, sa incalecam camilele si sa o pornim spre civilizatie, rasaritul il vom admira de pe dunele mai inalte de pe drum. E rece, ma grabesc incet (quo vadis?), sa nu uit ceva, sa eficietizez impachetatul, ma gandesc daca o sa pot strange sacul de dormit cum trebuie, pentru ca tremur, nu stiu daca de frig sau de emotie, probabil de-amandoua. Desi tabara forfota, toate sunt incremenite, intr-o aura alba rece. In timp ce-mi strang lucrurile, ochi deai mei nevazuti mangaie fiecare detaliu din jur: nisipul aproape rosu, corturile, covoarele persane, darbouka culcate langa vatra, mesele si scaunele goale,
felinarele stinse…
Ziua 7. Marrakesh
Prima vizita este la Moscheea Kasbah, reprezentantiva de cand s-a cladit, in secolul al doilesprezecelea, pana astazi. O inconjoara trotuare albite de lumina, curmali si intreaga cetate, cu bratele sale. Turnul minaretului este vizibil din orice colt al Medinei si ne-a ghidat pana acum, pe tacute. Dau sa il privesc si eu si, desi soarele imi intra gelos in ochi, semiluna straluceste mai tare. Intram in curtile sale si, practic, intr-o alta lume: smochini, trandafiri, lamai, garduri vii de rozmarin.
Iddir ne povesteste istoria mormintelor Saadiene, datand din secolul saisprezece, punctul culminant al arhitecturii marocane, dominat de luxul designului interior. Pierd rapid sirul datelor, ma asez pe jos, aproape de morminte si privesc in sus, catre coloanele si dantelaria de piatra si stucaturile de lemn, care imi par mai impresionante, mai desavarsite privite de la pamant. Da, uneori si maretia mormintelor are sens, poate nu doar pentru cei care raman… Cifrele si datele istorice nu ma mai pot prinde, iar glasul, chiar daca placut, insa monoton al ghidului, m-a pierdut. Si oricum, cui prodest? Tot ce am nevoie sa inteleg este chiar aici si acum.
Ziua 8. Essaouira Maroc
Ne regrupam cu totii in fata portii principale a Kasbalei si intram in Medina Essaouirei: o piata imensa se
deschide in fata, cat vezi cu ochii, iar soarele o umple cu lumina, pana la refuz. Muzicanti canta live intr-o parte, iar noi ne apucam de dansat, liberi si fericiti. Si alunecam , dansand mai departe, pe stradutele pline de marfuri: alei intregi pline de covoare, groase, de lana bine prelucrata, fina la atingere, pline de modele berbere si culori tari; usi, scaune, mese, oglinzi de lemn sculptat, precum am vazut in toate casele regale
pe care le-am vizitat saptamana asta; uleiuri si cosmetice de argan, Essaouira fiind cel mai cunoscut centru comercial in acest sens, din Maroc; artizanaturi din lemn de ienupar, cu puternic miros specific; ibrice, felinare, palme ale Fatmei si lampi ale lui Alladin din dantelarie de cupru si argint, lucind lustruite in soare; uleiuri esentiale si parfumuri solide de mosc, lemn dulce, vanilie, iasomie, santal, ambra, portocala, oud, trandafir; saci din catifele colorate si decorate cu margele, pana la inaltimea unui copil, plini de scorțișoară, chimen, ghimbir, boia, coriandru, cuișoare, fenicul, anason, nucșoară, schinduf, chimen, piper negru, lavanda, semințe de susan; alti saci cu henna si piatra de indigo, turmeric galben si sofran portocaliu, rosu de anatto si sofranel roz…
Ziua 9. Mai departe
Cand un vis vine catre tine, intai il percepi in minte, dar in acelasi timp, acest vis este un mesaj energetic care vine precis catre tine si nu catre altcineva (si, sincer, ma indoiesc ca visele lovesc la intamplare!) si iti schimba chimia creierului si a intregului corp, iti schimba structura sufletului si iti da o noua cheie pentru a intelege viata (in cel mai larg inteles al cuvantului “viata”). Da, te tulbura, neindoielnic si de fiecare fuking data, fara exceptie! Dar este felul Universului de a te intreba: cine vrei sa fii, ce vei face acum, ca ai aceasta noua cheie? Nu, nu mai esti niciodata la fel, dupa ce te-a atins un vis, daramite dupa ce l-ai gustat sau s-a implinit…