Este ultima zi cu „teroriștii“ mei și mă încearcă, așa, un soi de gol în stomac. Este greu să lucrezi cu copiii, este responsabilitate multă, dar este al naibii de frumos. Felul în care au savurat fiecare moment, în care s-au bucurat de fiecare descoperire și reușită, ușurința cu care au acceptat totul, de la capriciile vremii, până la schimbarea condițiilor de confort cu care erau obișnuiți acasă, toate au fost lecții despre ceea ce spuneam, zilele trecute, că ne trebuie foarte puțin pentru a fi fericiți…
Îi las un sfert de oră în plus să doarmă. După micul dejun, ne facem bagajele și eliberăm camera. Activitățile însă nu s-au încheiat.
Mergem la cățărat. De data asta, optăm pentru un alt traseu de vreo 20m înălțime. Sunt cu toții echipați și atrag privirile când trecem pe lângă tarabele cu mâncare și dulciuri de pe drumul spre Peșteră.
E o zi frumoasă azi si pare că nu o să plouă, dar am mai văzut așa am crezut în alte zile.
Drumul prin pădure este abrupt, dar destul de uscat și „teroriștii” urcă bine. Nu vedem urme de urs, și asta îi mai liniștește 😜
Stânca este pe partea cu soarele și este deja uscată chiar dacă a plouat mult zilele astea. Urc și montez manșa, asigurat de Cristi. Mă bazez pe el că doar este mare, are 15 ani deja. 😉
Urmează prima urcare și, de data asta, este bătaie cine sa înceapă. Doar Bebe stă relaxat pe o piatră, într-un loc de unde să vadă bine 😀.
Stânca și traseul par să le placă mult și aproape toți ajung sus, în top, de unde pot vedea toată valea, inclusiv cabana noastră! Cristi urcă și el până sus, însă la coborâre are ceva emoții și rămâne „agățat“ vreo 20 de minute, spre disperarea tuturor 😀 . Până la urmă, coboară și se jură că nu îi mai trebuie. Lasă hamul și se așază lângă Bebe. Între timp, ceilalți urcă și „cuceresc” iar și iar peretele. Bineînțeles, că nu lipsesc și glumițele la adresa lui Cristi.
Trag cu ochiul și îl văd când își pune hamul pe el și vine să mai încerce! 😉 E bine!
Urcă până sus, în top, și de data asta, ascultă și întinde picioarele și se lasă pe spate. Începe coborârea și câștigă pariul: nu trebuie să ne cumpere gogoși!
„-Super, mi-am învins teama!”
Între timp, se face ora 12.00 și strângem tot echipamentul. Trebuie să vizităm și Peștera Ialomicioarei, că doar le-am promis! Nu sunt toți așa încântați că plecăm de la cățărat, dar asta e…
Spre Peșteră mergem cu tot echipamentul de escaladă pe noi și atragem iar toate privirile turiștilor. La intrarea în Peșteră suntem observați și de părintele de la magazinul schitului pe care îl rugăm să ne povestească câteva lucruri mai puțin cunoscute. Astfel, aflăm că la Schitul Peștera sunt călugări încă de pe la anul 1500, că bisericuța din Peșteră a ars de vreo patru ori și că, initial, era construită mai în interiorul grotei.
Mergem să vizităm bisericuța și apoi intrăm și în galerii. Sunt fascinați de ceea ce descoperă aici!
La ieșire, primesc mesaje de la părinți, semn că tabăra este aproape de final.
Oprim de data asta să ne bucurăm de langoși cu ciocolată sau brânză, după preferințe.
La ora 14 trecute-fix pornim spre cazare să ne luăm bagajele… Pare că vor să mai stea, nu prea mai sunt veseli!
Primii pleacă băieții. Ne luăm la revedere și urc să iau ultimele bagaje. Sper să mai încapă :))
Beau o cafea, în liniște, de data asta, în timp ce fetele și Cristi își aleg săgețile, arcul și sulițele preferate. Iar am mașina plină de „araci” :))
La 15.00 plecăm și noi spre Câmpina de unde urmează să fie preluati de părinți sau bunici. În mașină, din nou, veselie, glume, încep deja să rememorize amintirile… Pentru mine, este cea mai frumoasă recompensă. La 16.00 suntem la Câmpina și „debarc“ fetele și pe Bebe. Fetele fug în mașina bunicului, iar Bebe fuge la bunica si cățeii lui.
Îl conduc și pe Cristi către locul de întâlnire cu părinții lui. Nici nu coboară bine din mașină, că și începe să povestească cum a fost, cum a făcut, cum a urcat …
Am încheiat o nouă tabără cu sufletul mulțumit că timp de câteva zile am reușit să le ofer micilor „teroriști“ amintiri frumoase, experiențe aparte de care sunt sigur că-și vor aminti multă vreme. Sper că le-am insuflat și câte ceva din frumusețea munților și a naturii și sper să revină, să iubească și să respecte ceea ce ne-a oferit Dumnezeu.
Urmează expediții în Kilimanjaro, Ararat și alte colțuri de pe glob, dar și o nouă tabără, în august, în Munții Făgăraș.
Ne vedem prin munți, mereu #Sprevarf
#jurnaldetabara #tabarapiticivoinici #tabaramunte #turemunte #ghidmontan #cristiminculescu #tabaracopii
De o astfel de tabără, copiii se pot bucura și în luna august la Bâlea. Locurile sunt limitate, iar înscrierea se face pe principiul „primul venit, primul servit. Detalii pe site: Tabără la Bâlea în Munții Făgăraș, 21-25 august 2023
