Chiar dacă voi posta cu ceva zile întârziere (motivele sunt pertinente), nu voi omite nicio zi fără a-i face sumarul. Pentru că nimic nu este rutină aici, tot timpul este ceva nou, imaginile sunt altele, oamenii și modul de organizare sunt diferite.

Ne aflăm în continuare la Chukhung (4730), de unde urmează să plecăm după prânz, către tabăra de bază Island Peak. Prima jumătate a zilei a fost una de relaxare, de refacere. Am trândăvit la soare, în așteptarea orei 13.00, atunci când Ngimadawa Sherpa ne-a informat că vom pleca. A făcut drumul ăsta cu mii de turiști din toată lumea. Îl străbate cu ochii-nchiși. Până să conducă echipa de șerpași, a fost timp de zece ani ghid de Island Peak și Ama Dablam.

Ca mai toți din breasla lui, „acasă“ este aici, între giganții lumii. Toți șerpașii care ne vor ajuta să urcăm vârful sunt din satele din jur. Și, din dicuțiile cu ei, aflăm că aproape toți frații lor au aceeași profesie.

Pandemia i-a lovit dur, dat fiind că turismul este sursa lor de hrană. Ca peste tot, mulți au rămas fără job. E greu cu reorientarea profesională aici. Ce să faci între munți, când o viață întreagă ai respirat aerul de aici, culmile ți-au fost familie, casă, sursă de trai… Sunt conștienți de valoarea turisților și fac tot ce le stă în putință ca „oaspeții“ să se simtă cât mai bine și în siguranță aici.

Să revenim la ale noastre. Pe la 13.00, cu bagajele făcute așteptăm în curtea interioară. Am lăsat la cazare în Chukhung mare parte din bagaj. Am luat cu noi echipamentul tehnic și hainele de munte. Se anunțaseră -25 de grade pe vârf. Am plecat! Vremea este plăcută pentru trekking, deși soarele își cam arată „dinții“. Este răcoare și bate vântul. Ne-a cam speria prognoza meteo, mai ales că urma să dormim în cort, la noapte.

După nici trei ore ajungem în tabăra de corturi, de la 5050 metri.

Suntem întâmpinați cu voie bună, dar și cu supă de roșii și Dal Bhat. Una dintre fete a întrebat, în glumă, de popcorn. Și ce credeți? Peste o oră, aveam popcorn în cortul mare de masă… Uite, de-o bere nu ne-ar fi trecut prin minte să întrebăm, cine știe, poate ni s-ar fi îndeplinit și dorința asta J)

Fără conexiune la internet, dar știind că urmează o noapte grea, pe la ora 18.00 ne-am băgat la somn. Afară, vântul continua să se dea în spectacol, iar pe lângă corturi s-au tot învârtit niște bibilici.

La 12 noaptea urma să ne trezim pentru ca, pe la 01.00, să începem urcarea! Am adormit cu gândul la momentul grandios!

Namaste!