Ajung la micul dejun printre primii și am timp să mă bucur de liniștea fostei săli de lectură, transformată, în prezent, în sală de mese. Internatul a fost deschis în perioadă interbelică, dar de ceva timp a devenit un renumit guesthouse cu cafenea și bistro. Totul este aranjat cu gust într-un mod extrem de simplist.
Afară, soarele se oglindește în lacul din vecinătate, în timp ce bruma groasă apasă geamul Dusterului. Pe la 09.00 suntem gata de plecare și admirăm răsăritul „întârziat“ (pentru obișnuințele noastre) din mers. Întinderile de câmpuri sunt mărginite de garduri, iar pe ici-colo se mai pot zări câteva oi sau cai păscând. Noi ne continuăm drumul pe șoselele lungi și perfecte spre ghețari, cascade, ocean și plaja cu nisip negru (Reynisfjara), de origine vulcanică. E deja celebră în imaginile de pe rețelele de socializare, așa că, pe la 12.00, când coborâm din mașini, o recunoaștem imediat.
Ne minunăm de creația naturii și ne avântăm pe plajă ca să pozăm nisipul negru invadat de valurile înspumate ale Oceanului Atlantic. Apoi, ne atrag atenția Coloanele de Bazalt. Nici cei doi „colți de rechin” din ocean nu aveau cum să scape obiectivelor noastre. Imaginea care ne înconjoară pare desprinsă dintr-un film alb-negru. Suntem, totuși, pe insula „de gheață“, așa că începem să resimțim temperaturile scăzute. Dăm iama într-o cafenea de lângă parcare pentru a ne încălzi cu un ceai, ciocolată sau o cafea aburindă.
Peste tot în Islanda, la toate obiectivele turistice ai parcări (cu plată, ce e drept, dar ai), toalete și câte o micuță cafenea.
De aici, am plecat să admirăm, de sus, de lângă vechiul far, oceanul și întinsele plaje. Nu ai prea mult timp pentru gândurile tale, pentru că vântul rece adus de ocean și completat și de „suflarea“ ghețarului, afla la numai jumătate de oră de mers cu mașina, te cam aduc în prezent.
Ghețarul ne atrage ca un magnet și repede ni se arată primele locuri „fotogenice“. E decorul perfect pentru a imortaliza imagina sponsorului meu, Gravity, care îmi oferă echipament adecvat pentru toate turele. Articolele vestimentare sunt testate, cromatica este una foarte plăcută, iar raportul calitate-preț este corect. Aruncați o privire pe carpatiansport.ro și sigur o să fiți încântați de produsele de aici și informațiile pe care le veți primi.
De la ședința foto nu puteau lipsi nici celelalte steaguri – al României și al meu #sprevarf – pe care le port pretundineni pe unde mă duc pașii.
Și în țara „de gheață“ se văd efectele încălzirii globale și aflăm că, unde acum este un lac imens, în urma cu doar câțiva ani era ghețar… Ne cam trec fiorii când aflăm despre rapiditatea acestor transformări.
Dar, după una „rece“, vine alta „caldă“. Aflăm că e ora mesei, ceea ce ne face să ne mișcăm în cel mai alert ritm cu putință. Ajungem repede la un restaurant unde mare parte dintre angajați sunt români. Meniul, ca de obicei pe aici, are doar câteva feluri de mâncare, dar, de data asta, găsim și o supă cremă.
Ne bucurăm de ospăț și continuăm intinerariu propus pentru ziua de azi, către spectaculoasele cascade Skogafoss, Seljalandsfoss si Gljufrabui
Prima este înaltă de vreo 60m. Putem s-o privim de deasupra după ce urcăm muuuulte trepte. Ne aducem aminte de munte, dar merită efortul pentru că tabloul pe care ni-l oferă este de vis.
A doua se impune și prin înălțime, dar și prin faptul că-ți conferă accesul în spatele pentru fotografii. Te „primește“ cu câțiva stropi, dar merită „dușul“. Iar a treia este situată la capătul unui canion și, după ce treci prin apă, te răsplătește cu o priveliște care-ți încântă, deopotrivă, ochii, sufletul și obiectivul camerei foto.
Apusul ne prinde tot pe drum, dar cu tolba plină de amintiri.
Ajunși la cazare, mai avem parte de o surpriză plăcută și mergem la Fontana, un fel de ștrand cu apă dintr-un gheizer aflat în imediata apropiere. Tot el (gheizerul) este și sursa de încălzire a întregii comunități… Ăsta este și motivul pentru care este așa cald în toate magazinele sau casele pe unde intrăm J
Fontana este un loc de relaxare și socializare unde islandezii din zonă obișnuiesc să se vadă seara, după terminarea treburilor. Pe langa piscinele de aici, poți lua cina sau doar un pahar de vin ori bere.
După obiceiul casei, am intrat în bazinele încinse ale Fontanei și, mai apoi, am testat și atmosfera lacului din imediata apropiere. A cam fost cu „strigături“ din cauza apei rece ca gheața… N-am renunțat la a alterna cald-rece, iar, într-un final, am reușit să stau și în apa lacului aproape un minut!
După o astfel de experiență, dormi ca un bebeluș!
Abia așteptăm ziua de mâine. Să nu uităm că suntem aici să vedem și aurora boreală. Ni se poate arăta sau nu, dar după cât de multe are această țară de oferit, nu ai cum să revii acasă cu vreun regret în caz că norii n-au vrut să lase culorile să deseneze cerul nopții…