Speram ca după coborârea din munți să putem dormi mai mult, dar se pare că ne place să ne trezim la 06.00 😀
Micul dejun e pregătit deja, la fel și bagajul nostru (atât cel pentru safari, cât și cel care rămâne la hotel), iar pe la ora 07.00 suntem în Toyota Land Cruiser 4×4. Avem de făcut un drum de vreo pattu ore până la Parcul Național Tarangire.
Șoferul, care ne este și ghid, este un bunicuț care a fost ani de zile ghid si ranger în parc.
Oprim o singură dată la un supermarket care seamănă cu magazinele de pe la noi, înainte de Revoluție: marfă puțină și nu prea diversificată, doar câteva produse de bază. A doua oprire, pe la jumătatea drumului, este la un magazin cu suveniruri, unde mai găsim câte ceva de cumpărat.
Pe drum vedem culturi de porumb, floarea-soarelui și banani. Aproape de Arusha sunt și culturi de orez.
Ca animale am văzut doar vaci (de carne), capre, măgari folosiți la cărat orice, câteva găini si vreo doi câini. Urmează să vedem animalele sălbatice azi 😀
De la ghidul nostru aflăm că sunt trei regiuni importante în Tanzania: Kilimanjaro, Arusha și Manyara. Povestim, privim, comparăm bogăția și diversitatea de acasă cu imensitatea aridă, roșcată, stearpă care ni se întinde în față. Și cu gândurile împrăștiate, cele patru ore de drum trec repede și ajungem la intrarea în Parcul Național Tarangire, unde evident că este mega aglomerație. „Bunicu” merge după biletul de acces și urmează să stăm și noi la rând… Dar face vreo două „românești” și se bagă în față multora 😀
Gata am intrat în parc!
Chiar de la intrare, vedem o imensitate de baobab sau copacul „jumate-jumate”. Am aflat de la ghid că rădăcinile sunt asemănătoare crengilor.
Urmează o turmă de antilope gnu și zebre. Sunt multe, chiar de la intrare, obișnuite cu oamenii și forfota lor și, prin urmare, nu au reacție față de tumultul din jur. Peste tot, chiar și pe drumul național asfaltat, sunt termitare – mușuroi de termite. Unele pot ajunge chiar și la 2 metri. Pe mașină, „Bunicu’“ are stație si se tot aud voci. Nu înțelegm o boabă, dar reacțiile sunt cele care ne spun totul… Când șoferul pornește în trombă, e clar că a aflat ceva super tare!
Mergem să vedem un leu, ne anunță el.
Cât acoperi cu ochii, savana este plină de antilope și zebre, sigur sunt și alte animale, dar nu le vedem noi, încă! Ajungem la o mare de mașini, special pregătite pentru safari, cu acoperișul care se ridică în așa fel încât poți să vezi pe deasupra. Într-un copac, la câțiva metri de strada plină de praf, o leoaică doarme într-un copac. Nu departe, cirezile de animale pasc liniște. Ghidul ne povestește că leii sunt activi cam 4 ore din 24 (în general noaptea). Imaginile și senzațiile sunt extraordinare. Parcă am fi intrat în televizor, în timp ce se difuza episodul cu animale la Teleenciclopedia, iar acum pot admira totul „pe viu“. Da, mă aflu chiar în mijlocul animalelor.
Stația răsună iar, și o parte dintre mașini se pun în mișcare, semn că iar e ceva de văzut în unul dintre colțurile imensului parc. Șerpuim pe alei și vedem primul elefant! 😀
Știm deja că elefantul african este mai agresiv decât ceilalți și am fost sfătuiți să scoatem sonorul de la camerele telefonului sau al aparatelor foto. E mare, dar nici el nu pare deranjat de mașini. „Bunicu’“ ne arată în depărtare o girafă. E clar că după atâția ani de meserie, are ochiul format.
Găsim un loc umbros, sub niște copaci imenși, și ne invită să luăm prânzul. Imediat apar și primii oaspeți, niște maimuțe despre care aflăm că sunt cam „hoațe” de fel, lucru care mă cam sperie. N-am pachețel de împărțit. În realitate, nu au avut treabă cu noi, de data asta, dar nici nu am avut voie să coborâm din mașină!
Colindăm parcul și vedem multe animale, mult mai multe decât mă așteptam.
Urmează o mică pauză într-un loc special amenajat, unde putem coborî din mașini pentru masă sau toaletă. Și aici suntem avertizați sa închidem geamurile mașinii si lăsăm plafonul jos. Este plin de maimuțe, care vin pe la mese. Spre deosebire de la noi, nimeni nu le hrănește, dar au ele grijă să-și facă singure aprovizionarea😀
După pauză, vedem iar girafe, însă tot destul de departe de stradă și ne cam supărăm un pic, până când stația răsună iar…
În jurul lacului, printre animale care stau relaxate la soare, distingem o turmă de elefanți. Ne apropiem și mai vedem patru giganți care vin spre noi. Trec chiar prin fața mașinii și merg direct la lac. Wow, aceștia sunt cei mai mari sau poate sunt doar mai aproape decât ceilalți. Începe spectacolul, dar și sesiunea foto. Elefanții își văd de treabă cu trompele lor mari. Aruncă cu apă pe spate, chiar ca în filme sau beau fără griji. Înțeleg că pot bea până la 250 litri de apă pe zi.
După ore bune, părăsim Parcul Național Tarangire și ne îndreptăm spre locul de cazare. Drumul până la asfalt este plin de praf și trece pe lângă casele de Masai (unul dintre cele mai cunoscute triburi din Africa) sau prin diferite așezări. Copiii mici ies la marginea drumului și speră să primească câte ceva. Primul pas îl face „Bunicu’“ (el știe regula) și oprește pentru a da cutia cu suc din lunch box-ul lui. Imediat ne aducem aminte că nu am mâncat nici noi tot și oprim la mulți dintre copilașii de pe margine. În primul sat mai mare oprim să cumpărăm brățări sau alte lucruri făcute de ei în sat si sperăm că putem ajuta și noi un pic la viața lor și așa „plină de praf”. Ajungem într-un sat mai mare, iar pe lângă școala catolică, ajungem la un gard mare cu două porți impunătoare. Se deschide și intrăm într-un resort cu pavele, gazon și piscină. E o altă lume după gardul mare de beton. Noi suntem cazați la cort, deși au și camere. Avem acces la toalete și dușuri și, de data asta, corturile sunt mult mai mari, iar saltelele mai confortabile.
La 19.00, ieșim la restaurantul complexului unde cina este gen bufet și ne cam uităm cu coada ochiului la cei puși la „patru ace“. Clar nu au venit de pe munte ca noi. Sunt doar în safari, ne gândim… Personalul este foarte amabil și nu face diferența între rochiile de seară și pantalonii noștri scurți și tricourile tehnice 😀
Berea Kilimanjaro și Safary merg de minune, ba după masa delicioasă cu ceva preparate de vită sau pește merge și un pahar de vin local. Ne retragem însă repede la somn că și mâine avem plecarea tot la 07.00, imediat după micul dejun. Adorm cu gândul la cum a echilibrat Dumnezeu această lume: unde a dat puțin oamenilor, a oferit din plin animalelor…
#sprevarf #jurnaldinkilimanjaro #ziua1kilimanjaro #gravitysportswear #carpatiansport #centruldedauneavantaj #merceriamarquisette #observatorulprahovean #ghidmontan #cristiminculescu
