Drumetii in Romania

Varful Musala – jurnalul victoriei de pe 13

Varful Musala - jurnal

Doar romanii au fost pe Varful Musala! 13 a fost cu noroc!

Dupa ce anul trecut am ramas cu restanta atingerii Varfului Musala, din cauza stratului de zapada proaspat cazut ce depasea 60 cm si a cetii dense, anul acesta am plecat, din start, cu o zi de rezerva pentru schi sau pur si simplu pentru varf. Si bine am facut!

Borovet by night


Am plecat de joi si am fost cazati la un hotel de 4 stele chiar in statiunea Borovet. Seara am putut sa ne relaxam la piscina hotelului, urmand sa avem doua zile pentru a urca Varful Musala, in functie de conditiile meteo. Am avut de ales intre ziua de vineri si sambata. Desi pentru vineri prognozele ne indicau vreme buna, fara vant puternic, dar cu -30-35grade pe varf, iar sambata ne erau indicate “doar” -20 grade, dar fara sanse sa fie si ceva soare, am ales ziua de vineri pentru a porni la drum, astfel incat sa ne bucuram de privelistile deosebite.
Zis si facut! Vineri ne-am trezim cu nopatea-n cap, am mancat repede, am traversat strada la gondola, doar ca aici am fost intampinati de angajatii care savurau o cafea in asteptarea vremii bune. Ne-au informat ca sus sufla vantul puternic si ca gondola nu poate sa circule cel putin pana la ora 12…
Dar nu ne-am descurajat, ca doar avea un plan de rezeva: o zi la schi!


Am avut o super dimineata pe partiile impecabile din statiunea Borovet. Ceva probleme au aparut dupa pranz, cand pe ici-colo am avut portiuni de gheata, dar am continuat sa ne dam fara probleme. Pretul pentru o zi de cablu este de 62 leva (cam 150 lei).
Seara, ne-am bucurat, din nou, de piscina

Sambata – Ziua ascensiunii pe Varful Musala


Sambata dimineata, conform „traditiei“, la ora 7:30 am fost la usa restaurantului, iar la 8.20 ne-am incercat, din nou, norocul la gondola. Vremea era buna, iar la transportul pe cablu deja era coada. Recunoastem si cativa turisti romani (de fapt, singurii fara schiuri eram noi si ei )) ).
La 9.30, ne aflam deja la Yastrabets, la 2363m, gata echipati si am pornit, in prima faza, cu toata energia catre cabana Musala (2389m), unde am ajuns pe la 11 si ceva. Tot aici am avut parte de prima dezamagire a zilei… Am gasit cabana inchisa! Ne-am adapostim de vant, am baut o gura de ceai, ne-am refacut doza de energie cu o ciocolata, iar unii dintre noi am schimbat rachetele cu coltarii si, din nou, la drum.


De aici, am inceput practic urcarea adevarata catre Varful Musala (2925m). Varful Musala este cel mai inalt varf din Bulgaria si din Balcani. Numele pare ca a fost dat de turci si inseamna “ Aproape de Dumnezeu”.

Am inaintat destul de incet, fiind ajunsi din urma de trei bulgari, chiar in zona primelor lacuri. Desi inghetate, lacurile se observa destul de bine. In drum spre refugiu, s-a intetit si vantul si a coborat si un soi de ceata combinata cu fulgi de nea, care ne-au cam „albit“ fetele. Pentru ca ritmul de mers al celor din grup era diferit, am optat sa facem doua echipe, fiecare fiind „in grija“ unui ghid.
Am ajuns la refugiu pe la ora 13 si ceva, iar aici, o alta surpriza: am gasit Refugiul Everest inchis.

Am luat o pauza de ceai si ciocolata, ne-am echipat cu hamuri de alpinism si ne-am odihnim un pic, la adapost de viscol. Doi dintre noi au decis sa coboare din cauza vantului puternic, considerand ca ascensiunea pana la 2711m, in conditii de iarna, le este suficienta, de aceasta data. Le-am dat cateva indicatii in privinta coborarii, pentru ca nu avea niciun rost (plus ca nu aveau un loc acoperit si incalzit) sa ne astepte cateva ore pana ajungeam noi pe varf si reveneam la refugiu.
Am plecat in graba pentru a-i prinde din urma pe ceilalti colegi „de trupa“. Pe drum, chiar la “cabluri”, grupul de bulgari care ne depasise a renuntat din cauza viscolului. La rafala atingea cam 70-80km/h. Pe la jumatatea crestei ne-am intalnim cu grupul de romani de la gondola, care cobora deja. Unii dintre ei imi sunt cunostinte mai vechi, asa ca am schimbam cateva vorbe, dupa care ne-am continuam drumul catre varf.


La ora 14.15, am ajuns pe Varful Musala si ne-am bagam la adapostul statiei meteo de pe inaltimile Muntilor Rila. Vantul sufla in cuntinuare cu rafale ce depaseau 70km/h. Ne-am tras sufletul, ne-am felicitat pentru reusita si nu puteam rata imortalizarea momentului cu cateva poze la monumentul de pe varf. Dupa sesiunea de fotografii, am incercat sa fac si un filmulet, insa telefonul meu a cedat din cauza frigului si s-a inchis (la fel si camera video).


Am inceput coborarea destul de repede pentru a ajunge la adapost. La caldura si-a revenit si telefonul si aflam despre cei doi colegi ca au coborat cu grupul de romani.

Odata cu scaderea in altitudine, s-a mai inmuiat si puterea vantului si am ajuns destul de repede la Cabana Musala. Dupa o scurta pauza, ne-am continuat drumul la vale, dar cu atentie pentru ca este lucru stiu ca pe munti cele mai multe accidentari sunt inregistrate la coborare. Era ora ora 16 si nicio sansa sa mai prindem telegondola.


Dar cu voie buna, cu un drum batatorit de turisti, cu o ninsoare lejera, echipati corespunzator pentru astfel de trasee, timpul a trecut repede, iar la ora 19 am ajuns la restaurant unde am sarbatorit victoria varfului de aproape 3000m, cu o bere bulgareasca: Kamenita si cu ceva preparate traditionale de-ale vecinilor. La cate calorii au fost arse in ziua respectiva, ne-am permis „desfraul“ culinar.

Relaxarea de dupa ascensiune


Dimineata de duminica a inceput si pentru noi pe la orele 8.30-09.00, iar dupa micul dejun ne-am facut bagajele si am coborat la masini. Aici surpriza a fost destul de mare cand am vazut stratul de zapada pe care l-am avut de inalturat ca sa putem pleca la drum. Dar cu lopata de la chitul de avalansa ne-am facut incalzirea.


La 11, am plecam de la hotel si am parcurs cei aproape 600km pana la destinatie in aproximativ 8 ore, cu tot cu pauze.
Pe scurt, a fost o minivacanta super frumoasa cu inca un varf atins si o vreme „foarte prietenoasa” din punctul meu de vedere!


Ne vedem prin munti #Sprevarf