După ziua cea mai grea de până acum, așa cum am simțit-o pe cea în care am ajuns la Everest Base Camp, astăzi recuperăm. Mergem pe relaxare.

Trezirea a fost, ca de obicei, la ora 06.00. Florile de gheață de la geam mă duc cu gândul la iernile copilăriei. Dar nu e loc de nostalgii! Nu acum, nu aici! Este prea frumos momentul, așa că mă bucur de prezent.

Suntem cu toții dornici să cuprindem în expediția asta cât mai multe lucruri. Întrebăm, aflăm, ne plănuim să mergem, să vedem, dar… resursele fizice ne cam țin pe loc. Ne mai trebuie ceva rezerve și pentru zilele următoare.

Aveam în plan să urcăm pe Kala Patthar (5644m) pentru a vedea răsăritul. Sunt sigur că ar fi fost superb, însă trebuia să ne trezim pe la ora 04.00, iar după ziua de ieri, am preferat orele de somn. Ma dor capul și gâtul, dar, din fericire, am scăpat de „sâcâiala“ stomacului. Am peste 40 de ani, deci dacă mă doare ceva am siguranța că sunt viu! 😀

La masa de dimineață, parcă suntem la terapie de grup. Ne lăudăm fiecare cât a dormit, ce pastile a mai luat și încercăm să mâncăm.

Avem promisă o zi ușoară, cu coborâre până în Dingboche, la 4300m. Plecăm încet, pe la 08.00, și începem, bineînțeles, cu o urcare.

Primele grupuri de iaci încărcați ajung acum la Gorak Shep, la fel și primii porteri

Din nou, e plină poteca de lume dornică să ajungă în Everest Base Camp.

Îi privim, admirăm și ce e în jur și ne mișcăm încet și tăcuți. Suntem „cuminți“ rău după efortul depus ieri și starea generată de altitudine. Am dormit la 5200m.

Pe la 11.30 ajungem la locul unde am luat prânzul acum două zile și sper din suflet să ne oprim la masă… Aflu că mai e puțin până în Dingboche. Cam două ore, chiar două ore și jumătate. Mooor de foame!

Apelez la primul baton energizant. Nu e prea bun, dar își face treaba. În urcare, îl prind din urmă pe unul dintre băieți, schimb două vorbe și continui spre grupul din față. Hmmm, încep să-mi revizuiesc părerea despre batonul energizant 😀

Facem câteva poze cu vârfurile din jur. Când am urcat erau în nori, așa că acum le privim ca pe niște noutăți.

Dar cel mai tare, de data aceasta, mă încântă vederea stupei din vârful dealului de lângă Dingboche. Este semnul că mai avem puțin

Ne oprim și așteptăm să se adune tot grupul. Coborâm în sat și primele cumpărături sunt sticlele de apă și pastile de gât sau răceală…

La 13.30 suntem la cazare… tot pentru câteva ore. Dar savurez clipa de relaxare cu o cafea bună. Alți coechipieri au optat pentru cola. Vine, în sfârșit, și masa de prânz, pe la 15.00. Aproape toți vrem burger vegetal cu cartofi prăjiți. Avem și colegi curajoși care comandă friptura de iac

Ne bucurăm și de net și așteptăm bagajele mari și cheile de la cameră. Aflăm că o parte din grup va sta în altă aripă a lodge-ului. Bine că există și în această parte baie pe hol. Ne odihnim, ne bucurăm de restul zilei, mai sunăm cu apel video și acasă să vedem dacă ne mai recunosc ai noștri.

Mâine pare zi ușoară, în care ne este permisă trezirea la ora 08.00, că o să avem „doar“ trei ore de mers…

Namaste!