Știți mirarea copilului atunci când descoperă jucării sau tot felul de lucruri noi?! Cam așa au stat treburile cu mine, astăzi, când am luat contact cu imaginea Nepalului. Un amalgam de culori, un loc unde sărăcia poate fi observată încă de la înălțime. Sau, poate, pentru noi este sărăcie…pentru ei s-ar putea să fie, pur și simplu, un stil de viață. Rămâne să descopăr!

Așezat în inima munților Himalaya, la cea mai mare altitudine, între China și India, Nepalul, un fel de cartier mărginaș al celor doi „giganți“, îți mărturisește încă de la intrarea pe tărâmul lui, în aeroportul din Kathmandu, că este locul unde s-a născut Buddha.

Imaginea de jos a mizeriei și sărăciei este contrastată de măreția munților asiatici. Le remarci vârfurile aflate într-o permanență concurență cu norii. Sunt momente în care sufletul îți inspiră cel mai frumos aer al satisfacției. Al celei că te numeri printre norocoșii care au ocazia să viziteze operele prin care Dumnezeu și-a desăvârșit talentul.

După aterizare, în aeroport, am avut de completat formulare pentru viză și, deși, ne așteptam să dureze ceva timp, totul a fost rezolvat cu promptitudine. La ieșire, am fost întâmpinați de organizatorii de expediții, dornici să-și preia noile grupuri de turiști. În mare parte, pâinea aceasta le este adusă de europeni. Și știu să-ți ia frumos banul, cu zâmbetul pe buze, salutându-te cu celebrul „Namaste“ (mă închin ție) și oferindu-ți ghirlande de flori și fular alb de cașmir. Te copleșesc emoțiile și te lași purtat în mecanismul serbărilor locului. Este clar că, și fără să vrei, se produce un soi de resetare.

Că tot vorbeam de emoții și de stat cu sufletu’ la gură, o călătorie pe șoselele Nepalului îți face un fel de „revizie“ a tuturor rugăciunilor știute și neștiute. Până la hotel, l-am invocat și pe Dumnezeu, și pe Buddha, și pe Allah, și pe toți zeii din mitologia greacă și romană… Mașinile au volan pe dreapta, sunt foarte multe motociclete, semafoarele lipsesc, ai impresia că acuș-acuș urmează să se producă impactul, însă în tot haosul din trafic, ei se descurcă incredibil de bine. Străzile sunt într-o stare deplorabilă, sunt în concordanță cu locuințele. Pe alocuri există asfalt și marcaje, în altele…nici măcar intenție de așa ceva. Bineînțeles că dai și peste multă mizerie și mirosuri care mai de care.

Hotelul unde vom sta două nopți îl avem în Thamel, zona turistică din Kathmandu. Aici avem condiții decente de cazare, curățenie, duș, apă caldă, aer condiționat, însă, așa cum am spus și mai sus, dincolo de aceste locuri, viața cotidiană pare dintr-o cu totul altă lume.

Ne-am bucurat de bucate tradiționale și de un spectacol de dans tradițional, iar la ceas de seară am plecat la plimbare prin Kathmandu. Ce imagine ne-a întâmpinat, vedeți în filmulețul atașat:

#sprevarf #expeditiehimalaya #pemuntecucristim