
Încă o zi în Kathmandu, la „picioarele“ Himalayei, iar de mâine dimineață, ne începem traseele…spre vârf! Dar până la momentul decolării spre Lukla, ne bucurăm de fiecare moment din această lume atipică nouă, europenilor.
După o noapte în care am dormit neîntors, la ora 10.00 (adică 7.15 –ora României) am avut prima ședință tehnică ținută, în comun, de ghizii nepalezi și român. Am verificat echipamentul, am ales piesele vestimentare adecvate, astfel încât să nu cărăm cu noi bagaj inutil, ne-a fost prezentată echipa de șerpași și am aflat cam pe unde ne vor fi taberele. Cei șase șerpași sunt dintre cei mai buni, cu vârfuri de peste 8000 de metri urcate de trei-patru ori.
Am profitat de ziua liberă, iar după discuții am plecat prin oraș, spre Templul Maimuțelor. Am hoinărit prin piețele lor, unde pe lângă tarabe, găsești și persoane cu câte un coș cu ceva de vânzare. Totul este negociabil!

Atmosfera este ciudată. Se simt, din plin, umezeala, poluarea, se ridică un un praf ciudat care-ți intră pe gât, în nas, peste tot. Ne-a mai salvat masca.
Swayambhunath este cunoscut, în rândul nostru, ca Templul Maimuțelor din cauza numeroaselor maimuțe care se află în jurul complexului religios budist. Este un loc venerat și de hinduși. Se află pe una dintre colinele din Kathmandu, iar pentru a ajunge aici am avut de urcat 365 de trepte. Despre loc, ceva documentare mi-am făcut ca tot turistul, de pe net.
Complexul Swayambhunath este format dintr-o stupă și numeroase temple, dintre care unele din perioada Licchavi, la care s-au adăugat mai târziu o mănăstire și o bibliotecă tibetană. Stupa este alcătuită dintr-o cupolă deasupra căreia se află o structură cubică pe care sunt pictați ochii lui Buddha, care privesc în cele patru direcții cardinale. Deasupra fiecăreia dintre cele patru laturi sunt Toran pentagonal cu câteva statui gravate în ele. În spatele și deasupra Toranului există treisprezece trepte pe care este plasat Gajur. În fața stupei, chiar la capătul scării lungi principale de acces, se află o imensă vajra, sceptrul în formă de fulger care simbolizează gândul iluminării fulgerătoare.

Sunt detalii pe care, așa cum am spus, le puteți găsi pe internet, în documentare despre spiritualitate. Nu sunt foarte pasionat de latura asta, a fost și aglomerat, dar este un loc care merită vizitat. Peste tot dai de căluții de vânt, viu colorați, și de sisteme întregi de clopoței care scot sunete fie la bătaia vântului, fie când le atingi.
Și atenție la maimuțe! Sunt cele mai mari hoațe. Fură pe față! 🙂 A pățit-o un coleg din grupul nostru care a fost lăsat fără punga de fructe. A reușit să-și salveze vreo două banane. În alt loc, am remarcat alta care găurise o sticlă de cola care mai avea ceva-ceva prin ea. Sunt niște hoațe simpatice care fură mâncare, dar, mai ales, atenția turiștilor!
Mai încolo de complexul budist, pe o altă colină poate fi remarcat și fostul palat regal, unde în 2001 a avut loc un masacru. Regele Birendra și opt membri ai familiei regale au fost uciși de prințul moștenitor, mare amator de droguri, care s-a sinucis apoi. Din 2007, Nepalul, singurul regat hinduist din lume, a devenit republică.
Am coborât, ne-am mai aruncat ochii prin diverse magazine și ne-am oprit la un restaurant. Prețurile sunt decente, trebuie să aveți rupii (moneda lor). Ca idee, 100 de rupii vin cam 1 dolar.

Despre gastronomia nepaleză, găsiți detalii în postarea separată.