Noaptea a trecut repede și alarma telefonului ne anunță că e timpul să lăsăm lumea viselor și să trecem la împlinirea visurilor! Timp de vreo 10 minute peste ora 08.00, negociez cu ei partea cu trezitul și respectarea ritualului de dimineață.

Mâncăm repede, iar pe la 9 și ceva suntem gata de plecare spre refugiul din Șaua Strunga.

Primul urcuș, chiar de la plecare, ne aduce un nou membru în gașcă: „The Cățelu” care a mers cu noi toată ziua. Bucuria copiilor și, mai ales, al lui Bebe care ar fi în stare să „adune“ toți cățeii și pisicile.

Facem prima pauză, ne mai relaxăm, ne hidratăm, bem și o gură de apă, însă momentul de tihnă ne este tulburat de „scandalul“ câinilor de la stâna din stânga noastră. Mai urcăm un pic, suficient cât să putem vedea muntele de vizavi cu Cota 2000, Babele, Sfinxul și să vedere spre Omu și cearta din pădure se întețește. „Concertul“ este completat de vocile ciobanilor: „usuu’, băăă!“

Ups…, dacă la început părerile ne erau împărțite că poate o fi fost vreo vulpe sau alți câini, acum totul e clar… E urs! Îi credem pe ciobani și pe dulăii lor, dar noi nu l-am văzut… Slavă Domnului!

Decid să stăm să așteptăm pentru a vedea unde se îndreaptă hărmălaia din pădure.

Fac un pic de geografie cu ei pentru a le distrage atenția, iar pe lângă spray-ul pentru urs, gata pregătit, avem un alt factor care mă liniștește: „The Cățelu“ care doarme liniștit, semn că pericolul este departe încă… Toată zarva a durat cam jumătate de oră. La final, am decis sa mai urcăm un pic să vedem măcar unde trebuia să ajungem… Liniștea ne dă curaj și chiar și norii de Cota 2000 se răspândesc și ne determină să continuăm drumul. „Teroriștii“ merg bine și ajungem repede la refugiul din Șaua Strunga.

Sandvișurile au mare căutare. Din Șaua Strunga putem vedea Strungile Mici, Colții Țapului, dar și Piatra Craiului. Mai adăugăm câteva cunoștințe culturii generale, iar apoi începem coborârea. Aici suntem „artiști” și într-o oră ajungem la cabană. Sala de mese e luată, iar ciorba se duce pe nerăsuflate. La felul al doilea începe însă hârjoneala, semn că încep să se sature.

După pauza de masă, pe la 14.00, piticii sunt gata echipați de escaladă și mergem la una dintre stâncile din apropiere, unde ne pregătim de rapel.

Stânca este nou pitonată, ceea ce înseamnă că au mai fost și alții la cățărat, deci e „curată”. Urcăm și urmează să facem primul rapel

Amenajez zona, iar timpul de așteptare se transformă într-unul de emoții pentru puști. Unii chiar trec la rugăciuni. David 1 este cel mai curajos sau poate doar vrea sa scape de frică și de griji. După prima încercare, constată că este mult mai ușor decât pare. Dar când să-și facă apariția curajul, hop și ploaia ca să-l alunge. Așteptăm să-și verse furia, iar noi să ne vedem de-ale noastre. După vreo jumătate de oră revenim la treabă și piticii au prins curaj. Deja e înghesuială la rapel. Orice coborâre e urmată și de o urcare, așa că să înceapă și cățăratul. Totul a început ca la rapel, mai timid la început, iar după ce au prins cum stau treburile cu „îmblânzirea“ și cucerirea stâncii, vreo două ore nu m-au lăsat nici să beau apă.

Pe la 18.30, mai de milă, mai de silă, se văd nevoiți să strângă tot și să mergem la cazare.

De data asta intrăm direct la duș, fetele având prioritate, bineînțeles. La masă, coborâm mai toți îmbrăcați în pijamale 😀

Ora alocată telefonului vine mai târziu azi, iar poveștile cu părinții, bunicii și prietenii durează mai mult ca în prima zi. Pentru mine e semn bun 😀

Afară începe să tune și să fulgere, apoi să plouă. Deschidem geamul să auzim „muzica“ stropilor și să intre aerul curat și rece. Adorm cu toții repede! Sper să aibă cu toții vise și visuri #sprevarf

De o astfel de tabără, copiii se pot bucura și în luna august, la Bâlea. Locurile sunt limitate, iar înscrierea se face pe principiul „primul venit, primul servit!“ Detalii aveți pe site: Tabără la Bâlea în Munții Făgăraș, 21-25 august 2023