Drumetii in Romania
Drumetii in Romania

Ziua 6 – Ultima zi pe „corabia lui Noe“!

Jurnal din Ararat, „muntele biblic“ – Ziua 6 – Ultima zi pe „corabia lui Noe“! Cu paşii spre civilizaţie, dar cu ochii tot #sprevarf

Când văd poze sau citesc despre munţi, ascensiunea mi se pare tare uşoară. Când ajung la baza lor şi mă uit către creste, îmi dau seama că lucrurile nu sunt atât de simple. Dar dorinţa de a ajunge pe culmi, de a-mi pune puterile la încercare, de a descoperi o altă perspectivă a vieţii şi panorame aparte cu lumea „de jos“ mă scormonesc, de fiecare dată, să pornesc #sprevarf.

Anul acesta, am venit pe Ararat cu toată încrederea că voi reuşi să ajung şi pe vârf. Şi mi-a ieşit! Am fentat disconfortul cu câţiva paşi. Recunosc că aş fi fost dezamăgit dacă nu ajungeam, dar aş fi încercat iar şi iar până când muntele avea disponibilitatea de a mă primi… Şi chiar dacă am ajuns pe vârf, îmi doresc să revin, pentru aş vrea să prind şi vreme bună care să-mi ofere tabloul dorit al văilor Araratului, al aşezărilor de la poalele lui, al Cerului pe care noi, cei care iubim muntele, îl simţim, parcă, mai aproape.

Ultima zi pe munte, din această tură, a fost una a revenirii.   

M-am trezit la 05.30, cu mult înaintea ceasului. Stomacul încă îmi fierbe, dar nu știu ce mai e prin el, că  nu am mai mâncat de multă vreme… Ies afară din cort și, instinctiv, mă uit spre munte. Și azi suflă vântul, iar nori îmbracă vârful. Încep să îmi revin, mă simt mult mai bine comparative cu ziua precedentă. Odihna și pastilele au avut efect. Mă întâlnesc și cu șeful companiei partenere din Turcia și, în glumă, îmi zice că nu prea îmi priește pe Ararat. Deh, pot să îl contrazic. Discutam un pic și ajungem la concluzia că am  folosit pentru ceai apa doar încălzită şi nu fiartă, iar de acolo s-ar fi declanşat tot disconfortul.  

Pe la 07.30 suntem cu toții treji și mergem la masă.  Îl rugăm pe bucătarul nostru să ne facă niște pâine prăjită  și ne aduce lipii calde și prăjite. Bucurie mare pentru tot grupul, așa că repetăm solicitarea 😀. Mănânc doar lipii cu măsline și un pic de brânză.  Nu am curaj mai mult  😁 Beau și vreo două ceaiuri de mentă. E „sfânt“. În Maroc vom bea, iarăşi, mult ceai de mentă.

Pe la 08.30, bagajele sunt gata de încărcat pe catâri, iar noi, gata de plecare! Dăm bacșișul obișnuit pentru ghid, bucatăr și porteri, plătim și tura în sine și începem coborârea. Avem vreo 2-3 ore de mers până la locul de unde ne preiau microbuzele. Drumul e destul de lung și plin de praf, dar mult mai ușor faţă de cel de ieri. Sporovăim de toate pe drum și ne tot aruncăm ochii #sprevârf. E tot înnorat. Trecem prin mica aşezare unde am avut ceai la urcare, iar micii afaceriști ies cu doze de cola spre  vânzare, de data asta. Peisajul îmi pare mult mai atrăgător în comparaţie cu pustiul de la peste 4000m. Îşi fac apariţia pâlcurile de iarbă şi flori.  Mai jos începem să vedem și șopârle la soare, așezate pe bolovanii negri din rocă vulcanică. (VIDEOhttps://www.youtube.com/shorts/JtdUoq1sJq4 )

La 11.30 ajungem la mașină, unde suntem așteptați cu pepene proaspăt. Primesc o felie și instinctiv o înfulec. E bine, semn că mă refac cu stomacul. (VIDEO: https://www.youtube.com/watch?v=F5dNcQY6ddY )

Avem de parcurs un drum de aproape o oră până la hotelul din Doğubeyazıt.

Ne cazăm si visăm cu toții la un duș care să spele praful şi oboseala de pe noi. Ma înțeleg cu Dorin să intru primul! Din păcate, dușul meu se termină înainte să înceapă… Furtunul este rupt și apa nu ajunge sus 😭😭😭. Mă îmbrac și merg la recepție să rezolv  problema. Ne este montat repede un furtun nou și pot, în sfârșit, să beneficiez de apa  caldă 😂😂😂. 

Scriu ce am de scris și aștept ora 18.00 pentru masa de seară.  Mergem iar în oraș  la unul dintre  restaurantele din zonă  unde sper sa pot mânca. Revăd un pic ce-am scris şi contat că este o tură despre…foame 😂

Parcă n-aş vrea s-o închei aşa şi încerc să dau un pic de consistenţă unui jurnal care este scos „din piatră seacă“. Chiar dacă nu este un munte spectaculos ca peisaje, nu este locuit cum am întânit în Himalaya, Arartul este unul dintre cele mai misterioase locuri şi, totodată, pline de poveşti, prin prisma amintirii sale în Biblie, fiind locul unde s-ar fi oprit Arca lui Noe. Misterul acestui episode biblic a fost cercetat inclusiv de CIA, care a căutat ani la rând tot felul de informaţii şi dovezi despre chivotul lui Noe.  

În 1949, în timpul unei misiuni de recunoaştere, avioanele americane au dat peste ceea ce avea să fie numită „anomalia de pe Muntele Ararat”, care ani de zile a fost studiată, fără însă a se ajunge la o concluzie. Pe vârful înzăpezit se poate vedea un obiect neindentificat, iar natura acestuia nu a fost determinată nici mai târziu, atunci cand a fost studiat intens de SUA cu ajutorul imaginilor din satelit. 

Documentele CIA, secrete timp de o jumătate de secol, arată că agenţia lua în serios ipoteza ca povestea biblica să fi fost adevarată. (Sursa: https://arhiva.bzi.ro/anomalia-de-pe-muntele-ararat-locul-unde-s-ar-putea-afla-arca-lui-noe-cia-studiat-ani-de-zile-zona-respectiva-1227887)

Dacă asupra pasajului biblic sunt semne de întrebarea, nu există îndoieli asupra structurii muntelui, care este unul vulcanic, ultima erupţie fiind înregistrată în 1840, a faptului că este cel mai înalt punct al Turciei şi este, de asemenea, şi simbolul national al Armeniei.