Peste doar câteva zile se împlinesc trei ani de când am ajuns prima dată în Himalaya și recunosc că am ceva emoții. Ziua plecării a trecut repede și stările de neliniște m-au încercat încă de dimineață, când am tot împachetat și despachetat bagajul de câteva ori, până am ajuns să mă încadrez în cele 20 de kg.
Pe la 19.00 am plecat spre aeroport, unde am trecut repede de porțile de îmbarcare. Avionul a plecat cu ceva întârziere, dar m-am relaxat cu gândul că va fi o călătorie plăcută până la Dubai, ținând cont de compania de zbor și…prețul biletului. Dar, aveam repede să ajung la vorba noastră „la pomu’ lăudat să nu te duci cu sacu’“…
După ce m-am așezat și am vrut să testez minitv-ul din tetiera scaunului din față constat că lipsesc căștile. Fie, pot să mă uit și fără să ascult și încep să „răsfoiesc” pe ecran și aflu că toate filmele, muzica sau desenele animate sunt contra cost. La final, odată cu decolarea întârziată vine și anunțul că băuturile și mâncarea sunt și ele tot cu bani. Avem noroc și constat că stau pe unul dintre locurile care au alocată ceva mâncare. Vecinii mei cred că au făcut ei ceva de-au fost pedepsiți…
Râdem, glumim, dar sper să recupereze cele 30 de minute și să prind legătura spre Kathmandu că, altfel, „mănânc“ și echipajul de zbor.
În Dubai am alergat un pic în aeroport să schimbăm terminalele, dar măcar nu am avut timp să ne plictisim în cele două ore de escală. Aeroportul este imens. Am mers muuuuult cu autobuzul de la un terminal la altul.
A fost destul de ușor să ne orientăm la avionul de Kathmandu, după grupul gălăgios de nepalezi, care probabil reveneau acasă de la muncă. O imagine cu care începem să ne familiarizăm și noi.
Odată cu decolarea m-a cam furat și somnul. La ora 13.00 am aterizat. Nu prea era ok după calculele mele, parcă am ajuns prea repede. A venit și lămurirea de la echipajul de zbor, că facem escală la Gautam Buddha International Airport.
Aproape de Kathmandu apare lanțul muntos Himalaya cu vârfurile de peste 6000m în lumina soarelui. Peisajul este de vis…atât cât îți menții privirea spre munte. Când o cobori, te lovește o imagine antitetică, una a mizeriei și sărăciei extreme. Dar știind că popasul de aici va fi unul scurt, aleg spre privesc spre lumea sufletului meu: cea a munților.
Avem parte de câteva «rotocoale» în aeroport cu avionul, până la ora stabilită pe bilet. Odată debarcați, trecem repede de controale și formalități. Suntem așteptați de prietenii de la firma parteneră care ne întâmpină cu eșarfe și apoi ne conduc până la hotel. Ne întâlnim și cu băieții din Franța (sunt tot români, dar stabiliți în Franța de ani buni), care au ajuns cu câteva ore înainte.
Ieșim în oraș să schimbăm bani, în rupii nepaleze, și să mâncăm ceva. Nu putea sa lipsească o bere Gurkha locală. Nu am zăbovit pentru că drumul lung și-a spus cuvântul și suntem obosiți, în plus „funcționăm“ și după ora României (sunt înaintea noastră cu 3 ore și 45 de minute). Mâine se anunță o zi plină, care va include, printre altele, și vizita la templele din Kathmandu.
Namaste!
