Drumetii in Romania
Drumetii in Romania

Jurnal de tabără –Ziua 1 – Natura și copiii sunt cei care ne învață cât de puțin ne trebuie pentru a fi fericiți

A început vacanța de ceva timp, au trecut și examenele, așa că este momentul să le dăm răgaz părinților, iar copiii să-și îndrepte pașii către bunici sau în tabără…cu mine. Am păstrat tradiția, iar începutul lunii iulie l-am rezervat taberei la munte. După experiența celei de anul trecut, al cărei jurnal l-ați putut citi deja pe site-ul meu: Jurnal din tabără – 2022 sau pe observatorulph.ro, mulți părinți și-au dorit pentru copiii lor să le ofere o experiență aparte, cu o lecție și amintiri de neuitat. Din păcate, locurile au fost limitate, așa că iată-mă la Padina cu 8 „pitici“ voinici pe care mi-am propus să-i țin departe de gadget-uri, să le imprim în suflete respectul pentru natură și măreția munților, să le arăt cât de frumoasă este viața simplă și cum sunt jocurile reale ale copilăriei.

Dintre cei opt, cu vârste între 6 ani și jumătate și 14, „mascota“ grupului este Bebe al meu (Andrei, pe numele real) pe care, după tabăra din iarnă, de la schi, cred că-l veți regăsi în mai toate experiențele de acest gen. Ceea ce nu-mi displace, la drept vorbind.

Prima zi a fost una a întâlnirilor. Pe Cristi, Mara și Sisi i-am cunoscut primii și am parcurs împreună drumul până la Padina, unde ne-am întâlnit și cu David 1, David 2 și Alex, toți trei veniți tocmai de la Cluj.

După ce ne-am cazat într-o cameră cu paturi supraetajate (bucuria copiilor!), foamea ne-a cam atenționat că e ora mesei. Să nu vă gândiți că a fost rost de analiză a meniului. Ciorba s-a „evaporat“ într-o clipită!

Facem și o primă ședință tehnică, în care le explic ce trebuie să aibă în rucsac și cum ar trebui să se îmbrace adecvat pentru drumețiile montane. Iar pentru atenția acordată, i-am răsplătit cu câte un tricou personalizat și un rucsac echipat cu bidon pentru apă, lanternă și brățară cu busolă și amnar.

Dar, gata cu vorba! Să trecem și la fapte, mai ales că ploaia, anunțată pentru toată săptămâna, ne cam strică planurile, așa că încercăm s-o fentăm pe cât putem.

Ne strângem pe terasa din față și imediat începe să picure… Stăm câteva minute și, deși este „negru” spre Peștera, cu pelerinele la noi, hotărâm să facem o mică plimbare de acomodare. Abia ajunși în zona cu tarabe, ne prinde ploaia din urmă.  Noroc cu unul dintre oamenii locului care ne asigură că „în 10 minute se oprește”. Și parcă a avut ceasul ploii… Când am văzut că se luminează, am ieșit de sub brazii sub care ne adăpostiserăm și am plecat ușor, la pas, până la Peștera. Intrăm doar în bisericuță, urmând să vizităm și grota, în zilele următoare.

Printre brazii de la intrarea în Peșteră zăresc Sfinxul și îi asigur că urmează să îl vedem și de aproape (dacă ne lasă ploaia) în una dintre zile. Profit de momentele însorite și mergem până la telecabină pentru a le arăta de unde pornesc traseele spre Vârful Omu și spre Babele. De altfel, de la baza muntelui putem observa atât  cabana Babele, cât și cei mai cunoscuți „bolovani“ din țara noastră: Babele și Sfinxul.

Luăm o scurtă pauză și descoperă brățara tactică de supraviețuire primită în rucsac. Pe lângă busolă, fluier și cordelina din care e făcută mai are ceva care le atrage atenția: amnarul!

Scânteia amnarului îi captivează și cu toții se bucură auzind că urmează să facă focul cu ajutorul lui. Deocamdată exersează „făcutul“ scânteielor.

La întoarcere intrăm prin curtea Mănăstirii „Pestera Ialomicioarei“ (de călugări) și  ne oprim să vedem bazinele cu pești (păstrăvi și moruni), dar intrăm să vizităm și  biserica veche, construită în 1901.

Se înnorează iar, așa că grăbim pașii spre cabană. La tarabe suntem întâmpinați de trei pufoșenii mici de căței. Oprim un pic să ne jucăm și apoi luăm cu asalt taraba cu dulciuri și jucării.

Scăpăm de ploaia care începe chiar când intrăm în cabană și urcăm în dormitorul nostru.  Este timpul să începem „teoria”.

Pentru că în zilele următoare  am în plan și un pic de escaladă, cei mici trebuie să cunoască echipamentul, dar și câteva noduri de bază din alpinism și escaladă, așa  că ne punem pe treabă: eu cu explicațiile și ei cu exersatul.

Cam după jumătate de oră sunt gata să mergem afară la panoul de escaladă. „Trag sforile” și cei mai curajoși sunt gata să își arate  mușchii. Le vine rândul tuturor. Pentru început, deprind principiile de bază, de la poziția picioarelor la prinderea corectă a prizelor. Între câteva reprize de ploaie, la panou este întrecere, cine ajunge mai sus. Râd pe sub mustăți pentru că mă bucur că le place.

În tabără, să știți că am cu mine „praf de somn și de foame“. Pe la 18.30, fugim de ploaie, iar în cabană îi găsesc pe „teroriști“ deja instalați la masă, cu comanda de mâncare data, cu hamurile pe ei și nespălați pe mâini… Fac pe „dictatorul“ și-I aliniez la dezechipare, la aranjatul echipamentului pentru zilele următoare și igienizarea mâinilor

La masă e distracție mare și avem noroc că până spre seară suntem singurii turiști din cabană.

Nu știu sigur dacă este mâncarea bună sau le este foame, dar la apariția bucatelor, brusc se face liniște câteva minute, iar farfuriile se întorc „curate“ la bucătărie.

Clătitele cu gem de afine sunt și ele savurate pe nerăsuflate, iar  vestea că, timp de o oră, au acces la telefoane creează mare bucurie.

Bebe a fost rapid. A dat raportul acasă cu ce a făcut și începe să alerge în toate direcțiile, încercând să îi distragă și pe ceilalți. Ora alocată telefonului trece repede, iar odată cu ea, s-a terminat și cu liniștea din camera.

Pușca cu bile de  burete e la mare căutare și glumele continuă mult după ora 22, când am dat stingerea…

Până mâine, la 08.00, sper să se odihnească și să viseze tot #sprevarf!

Cei care doriți să le oferiți copiilor voștri o vacanță de neuitat, puteți opta pentru tabăra pe care o organizez la Bâlea, în luna august. Detalii aveți pe site: Tabără la Bâlea în Munții Făgăraș, 21-25 august 2023