Drumetii in Romania
Drumetii in Romania

Jurnal din Maroc – Ziua 8 – Pierduți pe străduțele din Marrakech, un oraș care îți oferă una dintre cele mai generoase diversități: de la cobre îmblânzite, până la  copii care-și fac temele pe stradă

În sfârșit, urmează ziua dedicateă Marrakechului. Sunt multe persoane care cred că este capitala Marocului. Ceea ce este greșit. Rabat este capitala marocanilor. Marrakech este însă unul din cele mai importante centre turistice din nordul Africii, fiind renumit pentru grădinile și monumentele sale de arhitectură din partea veche a orașului, numită Medina. Este așezat la circa 150 km de coasta Oceanului Atlantic și are circa 1 milion de locuitori.

Astăzi ne răsfățăm încă de dimineață, ora de trezire fiind 08.00.

Micul dejun ne îmbie cu clătite și dulceață, dar și posibilitatea să bem un espresso bun. Se anunță căldură, în jur de 23 de grade, însă dimineața este răcoare. Plecăm bucuroși spre Bahia Palace. Este aproape de piață Jamaa el Fna, așa că mergem pe jos.

Biletul este destul de ieftin, 70 dirham, și intrăm imediat în atmosfera regilor/șeicilor marocani. Mozaicul de pe pereți, dar si de pe pavajul palatului ne impresionează. Zăbovim după preferințe la poze la interior sau în grădinile exterioare. Dar, după ce ne luăm porția de cultură locală, ne îndreptăm spre „raiul“ cumpărăturilor.

În drum spre piață, luăm la rând magazinele cu pielărie, mirodenii, ceaiuri sau uleiuri. Meșteșugurile continua să fie principala sursă de trai a omenilor din zonă.

Începem să „ne facem mâna” la negocieri 🙂

Așa cum am spus și în zilele precedente, niciodată nu știi prețul corect. Când crezi ca ai scos un „scor“ bun, urmează un magazin unde prețul de pornire este cel la care tocmai erai fericit că ai ajuns

Eu am misiunea sa găsesc materiale pentru o bună prietenă care un super proiect care este menit să anime și să coloreze Ploieștiul în această vară, așa că trebuie să îmi reactivez veleitățile din domeniul negocierilor. Nu de alta, doar am fost direct de vânzări vreo 15 ani…

Găsesc câteva material, însă prețul este destul de mare. Merg să mai caut. dar promit să mă întorc și după astea. Vânzătorul nu ma crede, dar…

Intrați în piață se aud tobele și fluierele specific îmblânzirii șerpilor, semn că ajungem în curând la cobre. Andrei, iubitorul nostru de târâtoare începe să tremure de emoție. Adevărul este că și eu încep să tremur 😂, dar nicidecum de plăcere ca el. În piață sunt mulți marocani cu animale: de la maimuțe, la cobre și tot felul de reptile.

Tarabele cu mâncare lipsesc la ora asta, iar locul este luat, spre disperarea mea, de șerpi și dansatori. După ora 16.00, în numai câteva minute se instalează  și „piața mobilă” cu mâncare și sucuri de fructe. Orele de cumpărături pe micile străduțe, unde poți găsi orice, trec repede, iar nouă ni se face foame.

Din turele trecute, știu cel mai bun restaurant/terasă din zona pieței  și mergem acolo. Panorama este deosebită, iar mâncarea nu mai are izul marocan. Abia aștept să mănânc orice are gust românesc. Avem muzică occidentală, cola și aer condiționat  .

În final, ne strângem cu toții la masă și aflu de la Nela ca a făcut o super afacere: a luat două rochii colorate la preț  de una. Este ceea ce caut și eu, așa că dăm o fugă să iau și eu câteva „materiale”. Mă târguiesc cu localnicii și obțin prețul dorit.

După masă, ne mai pierdem timpul pe străduțe printre tarabe și găsim iar rochiile mult dorite, doar ca prețul este un pic mai mare față de cel negociat de noi 😂😭😭😭

Grupul se desparte iar și o parte aleg cumpărăturile sau plimbarea prin oraș, iar ceilalți aleg să se relaxeze la piscina de pe terasa-acoperiș a Riadului. Eu cu doi dintre băieți alegem relaxarea și Nela anunță că vrea să vină cu noi. În drum spre cazare, primesc telefon de la Nela ca s-a pierdut și nu știe pe unde sa vină!!! Mă întorc și îi dau indicații, iar în scurt timp, apare învingătoare 😉😁😃

Ajunși pe terasă, facem rost și de câte o sticlă de bere Casablanca, ce e drept cu 60 de dirham, dar a meritat cheltuiala.

Apa e încă rece în piscină, dar un pic trebuie să risc, mai ales că în Ocean nu am intrat.

Seara vine repede și ieșim iar în oraș. De data asta, Cristi T este cel cu dorințe. Vrea sa mănânce oaie în Marrakech. Tarabele cu grătare sunt la locul lor și nu este greu să găsim ceva pe gustul lui. Mulți alegem sucurile naturale care ne vor ține loc de cină astăzi.

Ultimele cutii de curmale sunt cumpărate de pe o străduță lăturalnică, din magazia de sub magazine…Găsești orice, oriunde, aici în Maroc.

Prețul este bun, iar calitatea mult superioară celor pe care le găsim în comerțul nostrum.

În jur de 23.00, plecăm spre cazare printre  taxiuri, calești sau tuk-tuk-uri. Într-un colț de piață, ne atrage atenția un băiețel care își făcea temele pe jos, lângă o cutie de biscuiți pe care-I avea la vânzare!!!

Ultima seară în Maroc se încheie pe terasa Riadului, cu o sticlă de bere și un pahar de vin în cinstea călătoriei ce urmează să se termine mâine și a celi care va fi să fie în octombrie…!

Vă aștept și pe voi într-o călătorie care o să vă schimbe radical percepția despre viață.