Pentru că este o tură în care descopăr veridicitatea vorbelor de duh, cele care îmi vin în minte, astăzi, au fost rostite de căre Woody Allen: „Dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i despre planurile tale de viitor“.
Cam așa stau treburile și cu tura aceasta din Maroc, depre care credeam că, odată depășit momentul cu zona muntoasă, unde vremea a făcut ce-a vrut ea, vom reveni pe făgășul normal al programărilor noastre. Dar ce să vezi? O nouă zi, noi surprize…
Deja suntem cu gândul la Sahara. Avem programat micul dejun la 07.00, iar pe la 08.00 urmează să încărcăm tot bagajul în minibus.
Știm deja că a nins mult peste normalul zonei, dar sperăm ca Pasul Tichka să fie deschis. Este o șosea importantă atât pentru latura comercială, cât și cea turistică a Marocului, care străbate Atlasul și unde infrastructura rutieră este într-o continuă extindere și modernizare.
La prima întâlnire cu ghidul marocan aflăm că drumul este închis, dar există o rută mai lungă, pe unde putem ajunge în Cheile Dades și Cheile Todra, cele din urmă fiind un important punct de tranzit spre deșert. Le-am văzut doar toamna, sunt spectaculoase, și abia așteptam să le revăd și în acest anotimp. Dar veștile proaste se țin lanț și, în scurt timp, aflăm că și drumul „de rezervă” este înzăpezit…
Urmează planul nr.3 în care decidem să dormim în Marrakech și să schimbăm, prin urmare, și programul următoarelor zile. Doar că, supriză, cât e Marrakechul de mare, nu am mai găsit camere libere. Vremea rea de pe munte a stricat multe planuri și orașul este plin de turiștii care urmau să urce pe Atlas.
Am aflat și despre turiștii de la refugiu că au fost coborâți, ieri, în siguranță, însă, zăpada care depășește un metru și jumătate a blocat ușa obiectivului de cazare de la 3200m.
Este un moment dificil și pentru mine, dar și pentru Rachid, ghidul nostru marocan, care dă telefoane peste telefoane și împreună cu care alegem să mergem, către Cheile Dades, pe varianta mai lungă, cu vreo 300 km și aproximativ 5 ore. Era cam singura variantă în care aveam un drum deschis și să ținem cât de cât și aproape și de programul nostru.
Traseul urmează drumul spre Marrakech, apoi spre Agadir (un port maritim în Sud-Vestul Marocului, pe țărmul Atlanticului) și apoi, din nou, spre Sahara prin Cheile Dades.
Drumul este și pentru mine o noutate. Zona asta a Marocului pare destul de dezvoltată. Peste tot sunt sere cu bananieri sau livezi de portocali, lămâi și argan. De altfel, țara este renumită pentru acest pom și toate produsele, în special de natură cosmetică, obținute din fructele lui. Am o listă întreagă de cumpărături… Am rămas surprins să văd kilometri întregi de sere, iar deosebire de satele prin care am trecut în anii trecuți, cu cocioabe, sărăcie, mizerie, aici descopăr așezări destul de arătoase.
Am făcut deja un ocol de 300 km, la care se mai adaugă și sutele impuse de ruta ocolitoare.
Pe la ora 14.00 am oprit pentru masa de prânz la un frumos restaurant care, bineînțeles, are grădină de portocali, cactuși, dar si piscină. Motiv foarte bun să gustăm portocale direct din pom și să ne facem o reyervă și de fructe de cactus.
La plecare aflăm că mai avem 400 km, urmând sa urcam iar în munte (cam 6 ore). Deși drumul este destul de bun are multe serpentine și viteza medie este de 60-70 km/h.
Brusc dăm iar de zăpadă și temperatura scade de la 23 grade la 14. Stupoarea se cam așternuse pe fețele tuturor și așteptam să primim iar vești de genul că nu putem înainta…, dar, momentan, respirăm ușurați. Nicio barieră, nicio restricție! Pe stradă se vede ca a fost băgată lama, iar pe margine, zăpada este destul de mare. Din loc în loc vedem oameni de toate vârstele care au venit sa facă poze în zăpadă. Aflăm că, în zonă, nu a mai nins de 20 de ani! Aha, deci acum și iarna a emigrat în țările calde…
„Răsfoiesc“ mesajele de acasă și mă bucur că veștile sunt bune, că sunteți din ce în ce mai mulți interesați de aventura noastră în Maroc, pe timp de iarnă. Le mulțumesc partenerilor de la Observatorul Prahovean, Vacanta-Ta, dar și celor care îmi asigură tot confortul vestimentar, indiferent de tură și vreme: GraVity.Sportswear
Când mai aveam cam 30 de km, dăm iar de barieră care semnalează „drum închis” și urmează un alt ocol de 100km. Astfel, am făcut aproape 800 km într-o zi și am ajuns la cazare pe la ora 22.30
Speram cu toții să mai prindem ceva de mâncare!
Ne luăm repede camerele și coborâm la masă unde este chef mare cu tobe și cântece. Colegii din sala de mese sunt din Polonia și sunt deja „cu chef” având pe mese câteva sticle de vin sau whisky sau „holy water“. Prietenii știu de ce…:D
Masa a fost un pic diferită, de data asta, un pic mai selectă, însă vin nu am primit… Polonezii îl aveau din Marrakech 😞.
În cameră este cald de la aerul condiționat, dușul cu apă caldă a fost binevenit… Închei pentru că mă ia somnul, iar de mâine…toate drumurile duc către Sahara.
Este clar că turiștii din această tura trăiesc aventura din plin! Marocul este imprevizibil, spectaculos și are o infinitate de multe lucruri de arătat. Deja câteva locuri pentru tura din octombrie, când voi reveni pentru a urca pe Jebel Toubkal, au fost rezervate de către turiștii care sunt în tura de acum. Vă aștept și pe voi…atunci vremea nu-ți va mai face de cap. Avantajul înscrierilor timpurii este că vom avea posibilitatea de a găsi biletele de avion la prețuri mai bune.
Detalii despre calendarul turelor găsiți pe site-ul meu sprevarf.ro, dar și pe paginile mele de facebook, iar când revin în țară vă stau la dispoziție și cu informații prin telefon.
