La cazare, am continuat poveștile la un pahar de vin sau de bere și nici n-am simțit că deja a trecut timpul și suntem în cea de-a cincea zi a experienței noastre în Islanda. Dar, puțin după-miezul nopții, Bianca a intrat aproape smulgând ușa ca să ne cheme să vedem Aurora boreală!!!!

Am dat năvală afară și apoi în dormitor să îi chemăm și pe cei care erau deja în pijamale ca să vedem spectacolul de pe cer împreună. Și recunoaștem că a meritat din plin!

Dimineața a venit repede, tot cu bruma pe mașini și un răsărit de senzație!

Spre încântarea noastră, a românilor, Islanda este plina de mașini Dacia Logan, dar mai ales de Dustere. La noi în parcare, dintre cele opt mașini, în dimineața asta erau șapte Dustere

Ziua de azi ne poartă în punctul unde se întâlnesc cele două plăci tectonice: eurasiatică și nord-americană. Am ajuns în locul unde a fost primul parlament din lume, înființat în anul 930. Și putem zice că am ajuns în America (pe placă) fără viză! )

Locul este unul spectaculos și aflăm că teritoriul Islandei se mărește anual cu 2 cm.

Urmează să ne oprim și la cascada Thourufoss surprinsă și în Game of Thrones.

Drumul trece prin unul dintre cele mai mari fiorduri al Islandei. Ne bucurăm de tot ce aflăm și vedem. Suntem asemenea unor bureți care absorb fiecare picătură de apă. Ne aducem aminte de cele învățate la Geografie, dar nu există lecție mai bună decât să cunoști, să vezi în realitate toate noțiunile predate în școală, cărora se adaugă multe altele, neacoperite de teoria din manualele noastre.

Spre încântarea noastră la malul apei din golful maritim cu malurile abrupte, sunt o mulțime de rațe sălbatice.

Ne îndreptăm spre cascada Glymur care are o înălțime de aproape 200m. De la mașini, în mai puțin de jumătate de oră, ajungem la un punct de belvedere către cascadă, unde observăm că bușteanul care ține loc de pod a fost luat de apă și, prin urmare, nu putem trece…

Resemnați, revenim la mașini și continuăm drumul prin fiord, încântați de peisajele Islandei.

Ora mesei ne prinde în zona unui vechi vulcan stins. Restaurantul, de fapt hotel-restaurantul, este foarte primitor și avem parte de o mâncare delicioasă!

De aici, în câteva minute suntem în parcarea vulcanului. Mai târziu aveam să vedem că, de fapt, sunt doi vulcani, ambii stinși de ceva vreme! Totul este amenajat și aici și avem de urcat un număr semnificativ de trepte din lemn. Ajunși sus (ca și pe Kilymanjaro), se poate merge pe marginea craterului și se poate face circuit. Locul este unul super frumos.

Aproape de lăsarea serii, așa cum calculasem și noi, am ajuns pe malul Atlanticului, unde urma să ne îmbăiem într-un bazin privat, cu apă termală bineînțeles, chiar lângă ocean. Deși, initial, am zis că nu mă mai schimb, că e târziu și căutam tot felul de motive, când am văzut locul m-am răzgândit instantaneu și am mai “corupt” încă doi colegi din grup, pe George și Bianca. Cornelia își exprimase deja intenția de a nu rata ocazia, că doar nu vii în fiecare lună într-o astfel de destinație. Vestiarul se afla aici sub tribuna stadionului orășenesc, și, la fel ca la Fontana, și aici veneau locuitorii micului orășel pentru socializare. Nu erau cușete unde să îți lași schimburile sau bunurile de valoare, ci doar câteva cuie în care se lăsau agățate hainele (erau însă două vestiare, pentru bărbați și femei) și de unde trebuia să treci strada pentru a ajunge pe malul oceanului. Eu am trecut desculț, în slipi și cu prosopul pe umeri , însă părea ceva normal!

Bazinul era un fel de balcon în care apa avea undeva pe la 40 de grade, iar adâncimea era de aproximativ 80 cm, cât să poți vedea bine peste margine oceanul. Ghidul local, de fapt îi pot spune deja prietenul nostru, ne-a povestit că acum câteva luni, prin iulie, din piscină puteai vedea peste ocean erupția vulcanului de lângă capitala Reykjavik.

Bineînțeles că acum, deja călit cu apa lacului, am intrat și am înotat și în Atlantic. N-am zăbovit prea mult, pentru că mai avem până ajungem la cazare. Drumul de întoarcere trece printr-un tunel, aflat pe sub ocean, și care are și câteva camere radar pe care sper că nu le-am luat!

Ajunși la cazare, am stat la povești sperând să putem vedea iar Aurora boreală. Ca să fim siguri că n-o ratăm , ne-a instalat și pe telefon o aplicație, unde urmăream probabilitatea să putem vedea ceva pe cer. Și, aproape de miezul nopții, așa cum era prognoza, a apărut și Boreala pe cer! Am avut noroc, nu a fost foarte generoasă, dar ni s-a arătat într-atât încât să ne convingă să ne întoarcem. Suntem siguri că, în tura viitoare, această minune a naturii ni se va arăta în toată splendoarea ei.

În Islanda, vom reveni și anul viitor! Detalii despre turele mele, găsiți pe paginile de facebook, dar și pe site-ul sprevarf.ro