Refugiul Spiros -2100 m– este unul destul de modern si curat , curtea este pietruită, mese pe terasă, de unde poți zari în vale aprinse luminițele din Litochoro și din stațiunile de la Egee,iar gazda,Maria este primitoare.
Foarte mulți turiști de toate națiile sunt aici.Mancarea este destul de diversificata pentru o cabana de altitudine.Baile sunt comune ,cu toalete turcești și apa rece la dușuri. La intrare trebuie sa te descalți și primești papuci de casă, iar bocancii sunt lăsați la loc de cinste în antreu,intr-un rastel . Dormim destul de bine ,dar puțin, pana dimineață pe la 5 ,30 cand începe foiala în camera.Nu am fost singuri .Am dormit intr-un dormitor comun ,ca la armata cu paturi suprapuse. Dimineata ma trezesc cu „Fâs și poc și tirrrr,zgomot de fermoare, geci, bocanci, împachetat, dezpachetat, căutat prin rucksaci, mormăituri, si hohote înfundate se aud de la cei care se pregătesc sa plece spre vârf.Ii lăsăm să termine cu bagajele și ne trezim .Reluam și noi ritualul, pregătind rucksacii pentru varf.
Este ora 6.00 dimineața.Iesim pe terasa cabanei de unde prindem un răsărit de soare superb,cu un soare care iese din mare și ne bucura ochii și ne da speranțe pentru o zi reușită.Nu ne grăbim foarte tare asa încât luam și un mic dejun frugal,umplem bidoanele cu apa și…gata
…Suntem pregatiti de ascensiunea spre Mytikas.Vremea e minunata ,de-a dreptul.Avusesem ceva emoții, ținând cont de instabilitatea vremii din ultimul timp .Cerul e limpede,cristal și nu sunt semne care sa ne îngrijoreze.In caz de vreme rea nu ai ce cauta pe traseu ,fiind multe cazuri în care oamenii au trebuit sa renunțe la ascensiune din cauza vremii nefavorabile.De la Scala pe varf este numai stanca,piatra cu numeroase pasaje expuse,cu cățărări, descătarari ,traversee,iar sub tine un hău de 3000 de metri .Fiecare pas aici face diferența dintre viata si moarte, iar pe vreme rea și ploioasa stanca devine extrem de alunecoasa.Dar azi vremea este buna și sa speram ca zeii Olimpului ne vor da voie sa urcam și noi în salasul lor de pe varful Mytikas.
Drumul nostru incepe cu un mare urcuș ,cu o pantă care ne taie tot entuziasmul și mai ales respirația ,iar in picioare bocancii par să fie căptușiti cu plumb.Ne oprim sa mai facem cate o poză, mai dam cate o haină jos sa nu transpiram și ajungem la o banca din piatra unde facem primul popas.
Ajungem în cele din urma pe vf.Scala -2866 m trecand pe langa creste ascutite ,pajisti alpine unde zarim cateva capre negre ,la răscruce de vanturi,de unde pornesc doua trasee.Unul spre vf.Scolio,ușor, lejer ca o plimbare ,fără pasaje tehnice si celalalt pe care vom merge noi ,spre vf.Mytikas,mai expus ,cu mai multe provocări.
Deja adrenalina începe sa pompeze cu viteza , iar sângele circula parca mai rapid….
Autor: Claudiu Daniel
