Drumetii in Romania

Cum am ratat varful sau cum „sa faci ce spune popa, nu ce face popa“!

Desi fusesem avertizat de mai multe ori in legatura cu igiena si mancarea in taberele de munte, nu am luat in serios atentionarile si am tratat  lucrurile  dupa binecunoscutul principiu’ „mie nu mi se intampla…“


Prima tabara a fost la 3200 m si, desi aveam conditii bune, cu apa la discretie (inclusiv dus, m-am „lipit“ de un mic virus care mi-a cauzat probleme digestive. Din fericire, am scapat repede de ele.
A doua zi am urcat la 4200m (pentru aclimatizare) fara probleme, iar la intoarcerea  in tabara la 3200m am fost asteptati cu bunatati: friptura de oaie, miel si pui…


Avand in vedere unde ne aflam, am fost mega incantati si „da-i si lupta“ ca turcii sau, ma rog, cu bucatele lor.
A doua zi urma sa urcam din nou in cea de-a doua tabara, la 4200m, sa dormim cateva ore si pe la ora 02.00 sa atacam varful.


Echipa era vesela si cu burtile pline…
Dimineata am facut repede bagajele, am baut un ceai negru sau un ness si am inceput urcarea . Dupa maximum 30 de minute au aparut primele probleme… Unul dintre baieti nu mai putea merge din cauza epuizarii si deshidratarii  de peste noapte (inclusiv diaree). Am ales sa il urcam cu un cal pana in tabara doi si sa luam o decizie in noaptea ce urma-noaptea  varfului.


Voinic din fire am ales sa car eu doi rucsaci (pe-al meu si pe-al colegului) si, desi ramasesem in urma pentru  „imbarcarea calaretului”, am tras tare si am prins grupul principal. Ajunsi in tabara doi, colegul „avariat” a intrat la somn/odihna pe toata durata zilei, iar noi, restul, am stat de poze si povesti. Pana aici, toate bune!
Pe la ora 18.00 am fost invitati in cortul principal la sedinta tehnica si am tot rontait fel de fel de seminte si alune, care erau asezate pe mese.


La 19.00 a venit renumita ciorba de linte si am considerat ca e ok sa mananc doua portii, dupa care am mai primit si friptura de pui cu orez… (ce spalat pe maini, ce regim de altitudine si de unde  frigidere pentru pastrarea alimentelor?!… Nimic!!!)
Si uite-asa, pe la ora 21.00 a inceput „distractia“ si cautam stanci si locuri uscate pentru a ma elibera de toate cele…
Nu m-au prea interesat nici furtuna cu grindina, nici ninsoarea care faceau concurenta in noaptea respectiva. Sa zicem ca am dormit un pic…

La ora 01.00 am reusit sa ma trezesc si sa vad cam ce dezastru facuse furtuna de seara, insa tot nu puteam sa ma hidratez în vreun fel. Oricum, singurul ceai era cel negru, cu care nu sunt foarte prieten.
Amicul care dormise (si nu mancase) era superodihnit si ma privea cu mare intelegere/compasiune.
La ora 02.00 am pornit #Sprevarf si am mers cam o ora, insa am facut cale-ntoarsa la cort unde am dormit dus pana pe la 07.00. Cu un mic ragaz, pe la ora 05.00, cand am putut sa iau prima gura de apa, iar pana la 09.00 bausem deja vreo doi litri.


Au inceput sa apara si colegii de tura in tabara, iar mie incepusera sa-mi revina puterile, dar era deja tarziu…
Drept invatatura dupa aceasta experienta este ca nu voi mai pleca fara ceai de menta (muuult ceai de menta) si fara cateva supe sau mancare deshidratata cu care sunt obisnuit (pentru ziua dinanintea varfului).  Si, totodata,  cu siguranta o sa acord mult mai multa atentie igienei din tabere.


De data asta a fost doar #Sprevarf, dar data viitoare sper ca relatarea sa fie si de PE varf!


Ne vedem prin munti #Sprevarf