Anul ăsta, de 1 Decembrie, am zis că nu mai fac doar un vârf de munte. Că munte am tot făcut: Moldoveanu de câteva ori, Ciucaș cât să-mi dea babele „bună dimineața”, Omu până m-a luat în evidență la locatar permanent. Așa că am zis: „Gata, fac ceva cu adevărat patriotic: mare + munte în aceeași zi”. România all-inclusive.
Am făcut concurs, am dat indicii, poze cu marea, cu valuri, cu scoici și șlapi… oamenii? „Moldoveanu!”, „Ciucaș!”, „Negoiu!”. Băi nene, degeaba le arătam valuri, ei vedeau creste. E clar: turistul român vede munte și în cada de acasă. J)
Voucherul de 300 lei l-am dat la sorți, că altfel găseam câștigătorul abia în 2027, tot explicând indicii.
Pe 30, din 8 viteji înscriși pentru aventura mea #Sprevarf, au rămas doi: eu și „Profu’ Păun”. Restul au dispărut ca urșii în hibernare când aud zgomot. Puțini dar hotărâți! 😉
Ajungem în Eforie Nord. Proprietarul pensiunii, un tip de treabă, ne făcuse reducere că rezervasem cameră pentru pluton și ne prezentasem ca patrulă. A râs când a auzit că vrem baie în mare în decembrie. A râs mai puțin la 3 dimineața, când ne-a văzut cu pioleți, colțari și… șlapi și prosop.
Pe la 22:00 am pornit la masă, dar și „să găsim marea, că e la 800 m”. 800 m din alea măsurate cu drona, probabil, că în realitate era la un cartier distanță. Ne-am rătăcit un pic. Atât cât să ne dăm seama că dacă mergeam la 3 dimineața pe jos spre baie… ajungeam la heliportul SMURD, nu la plajă. J)
Planul final: trezire la 3, intrăm în mare, ieșim repejor, fuga la duș fierbinte, echipament de iarnă și direct spre telecabină în Bușteni. Simplu. Ca un plan pus la cale de oameni foarte obosiți. 😛
La 3, suntem în fața vilei, echipați ca ninja din Bucegi, dar cu prosop și șlapi. Proprietarul, cu câinele:
— „Iar ăștia…?!”
Săracul câine cred că a vrut să ne întrebe dacă suntem bine cu capul, la picioare se vedea că nu avem probleme.
La mare, apă surprinzător de acceptabilă. Sau poate eram noi prea încălziți de patriotism. Am intrat de trei ori, până a ieșit filmarea perfectă. Dacă tot înghețăm, măcar s-o facem cinematografic J
Dus fierbinte, echipament de iarnă, pantalonii de la #SpherePro țineau cald de parcă aveau sobă în buzunar, și la 4 am dat cheie, eram deja #Sprevarf. Pe drum îl luăm și pe Viorel Dumitrica.
La 8 eram la telecabină, pe modul „n-avem somn, avem scop”. Sus, la Babele, vreme de pe altă lume. Liniște, frumos… exact ca înainte să înceapă dezastrul meteorologic.
La un moment dat vedem departe o pată neagră. Urs? Om? Extraterestru? Nu. Era containerul Salvamont. Ursul era probabil la cabană, la căldurică, spunând: „Ia uite-i, bă, pe ăștia…”
La Cerdac scoatem colțarii, pioletul (pe care l-am „upgradat” accidental, rupându-i mansonul – acum am Piolet Ultra Light – ediție limitată, direct produs în Bucegi) și hainele de “scandal”: mănuși, geacă și ochelarii. Începe viscolul (ceață era deja)! Las bețele lângă un stâlp (cu gândul că revenim pe același traseu)– unde au rămas fericite și acum – și am pornit în ceată, viscol și zăpadă până la genunchi spre Vârful Omu!
În ceață, viscol și zăpadă până la genunchi am bătut urme și am cautat stalpii de marcaj, că altfel rămâneam acolo până la vară. La ieșirea din Cerdac auzim un alt grup în spate, pe Valea Obârșiei, dar cred că era doar ecoul disperării noastre.
Ajungem la Omu. Bucurie, țipete, poze ca-n manualul de instagram. Intrăm la Sergiu la cabană pentru ceai și slănină cu ceapă – meniul tradițional care-ți încălzește sufletul și-ți topește colțarii. Bonus o șampanie mica!
Ne-am încălzit bine, ne-am dat seama că telecabina e istorie, iar Jepii Mari nu sună deloc atrăgător, așa că am coborât spre Peștera, de unde ne-a „recuperat” o mașină. La ora 19 eram deja în mașini spre casă, întrebați de toți:
„Cum a fost?”
„Simplu. În aceeași zi: am înotat, am înghețat, am viscolit, am urlat, am mâncat slănină. Practic, un 1 Decembrie complet, marca #Sprevarf ”
Și da, cel mai probabil repetăm la vară. Că nebunia, dacă tot există, măcar s-o facem anual.
#Sprevarf #SpherePro #Viking #Scarpa @OutdoorShop
